HUB-ul de cunoaștere CarbonLink

Agricultura bazată pe carbon se referă la o schimbare de sechestrare a carbonului realizată în unele practici agricole în schimbul primirii unei plăți pentru creditele de carbon. O credit de carbon este, în esență, un certificat care atestă că o anumită cantitate de dioxid de carbon a fost eliminată din atmosferă și sechestrată pe o perioadă lungă. Cumpărătorii acestor credite pot revendica apoi credit pentru carbonul sechestrat în numele lor de către altcineva și, în acest fel, își pot compensa propriile emisii de carbon. Aici examinăm unele probleme legate de beneficiile și costurile creditelor de carbon agricole.

Această revizuire își propune să înțeleagă și să evalueze aceste emisii, concentrându-se pe sectorul agricol. A fost realizată o revizuire sistematică a literaturii existente și a datelor privind emisiile de carbon agricole, explorând potențialul tehnologiei inovatoare și al abordărilor pentru atenuare. S-a evaluat eficacitatea strategiilor de reducere a emisiilor de carbon prin economisirea energiei și rolul inovației tehnologice în atingerea unei agriculturi ecologice sustenabile. Descoperirile relevă că obiectivele de dezvoltare durabilă au stimulat o strategie globală pentru realizarea unei agriculturi extrem de productive, eficiente și ecologice. În plus, tranzițiile potențiale către practici agricole mai sustenabile, conduse de inovația tehnologică și de politicile eficiente de carbon, au fost identificate ca fiind mijloace semnificative pentru atenuarea emisiilor de carbon.

Acest studiu face parte din contribuția Centrului pentru Studii Strategice de Apărare și Securitate ROU „Carol I” la abordarea proactivă a întregului guvern pentru asigurarea securității naționale și apărării într-un mediu de securitate în continuă și rapidă evoluție. Premisa noastră este că, având în vedere disfuncțiile sau vulnerabilitățile noastre naționale, tendințele actuale de securitate pot determina un set de riscuri și amenințări la adresa securității naționale a României într-un viitor previzibil.

Amenințarea tot mai mare a schimbărilor climatice a determinat indivizi, guverne și companii din întreaga lume să recunoască necesitatea unor schimbări semnificative în comportamentul individual și colectiv. Pentru a combate aceste schimbări, indivizii și entitățile globale responsabile pentru această deviere trebuie să adopte practici eficiente și fezabile pentru gestionarea emisiilor de gaze cu efect de seră, în special carbon, pentru a preveni consecințele devastatoare ale încălzirii globale dincolo de limitele stabilite de cercetători. O formă de atenuare a acestor efecte este compensarea emisiilor de carbon, o abordare relativ nouă folosită pe scară largă de indivizi, corporații și guverne, care implică compensarea emisiilor de carbon produse în zone industrializate prin intermediul diverselor proiecte implementate în regiunile în dezvoltare.

Tot mai multe organizații cumpără credite pe piața voluntară de carbon (VCM) pentru a-și îndeplini o parte din angajamentele climatice. Totuși, există puține cercetări despre comportamentul de cumpărare al clienților—atributele calității creditelor pe care le consideră cele mai importante și pentru care sunt cel mai dispuși să plătească. Astfel de informații pot îmbunătăți calitatea VCM prin ghidarea priorităților de dezvoltare a creditelor de carbon ale furnizorilor, procesul decizional al cumpărătorilor și standardele și intervențiile terților.

Această lucrare analizează efectele de distribuție ale scenariilor alternative de taxe pe carbon asupra combustibililor auto folosind datele disaggregate ale panelului francez din perioada 2003-2006. Se încorporează responsivitatea prețurilor gospodăriilor care diferă între grupurile de venit într-o măsură de surplus de consum a povarei fiscale. Taxarea carbonului este regresivă înainte de reciclarea veniturilor. Totuși, ținând cont de beneficiile reducerii congestiei induse de taxă, se atenuează regresivitatea. De asemenea, arătăm că reciclarea veniturilor suplimentare din taxa pe carbon fie în sume egale pentru fiecare gospodărie, fie în funcție de dimensiunea gospodăriei îmbunătățește situația gospodăriilor cele mai sărace.

Îngrijorarea față de schimbările climatice a atras atenția asupra unei idei de agricultură bazată pe carbon. „Ritmul în care gazele cu efect de seră (GHG) se acumulează în atmosferă este înfricoșător. Aproape 34% din emisiile mondiale de GHG provin din agricultură și producția alimentară. Prin urmare, agricultura bazată pe carbon poate juca un rol crucial în abordarea și combaterea schimbărilor climatice prin reducerea acestor emisii. Prin sechestrarea carbonului în solurile și plantele agricole, solul acționează ca un fose de carbon, ajutând la contracararea efectelor dăunătoare ale dioxidului de carbon atmosferic excesiv și îmbogățind conținutul de carbon din sol. Aceasta oferă fermierilor o șansă de a participa la piețele de credite de carbon și de a câștiga bani suplimentari prin comerțul cu carbon, în afară de a face față schimbărilor climatice.

Carbonul este stocat în vegetație, soluri, produse lemnoase și habitate acvatice prin sechestrarea biologică a carbonului. Sechestrarea biologică a carbonului necesită implementarea unor strategii avansate de gestionare care să îmbunătățească cantitatea de carbon stocată de vegetație (teren agricol, pajiști, păduri), sol, ocean și microorganisme. Totuși, sechestrarea biologică a carbonului singură nu poate atinge emisii nete zero până în 2050. Captarea și stocarea carbonului (CCS), bioenergia cu captarea și stocarea carbonului (BECCS), captarea directă a aerului (DAC) și captarea și utilizarea carbonului (CCU) au potențialul de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră prin scăderea utilizării combustibililor fosili și promovarea adoptării surselor de energie curate și durabile. Abordările CCS, CCU și DAC pot oferi reduceri abrupte ale emisiilor de CO2 necesare, având promisiunea unei desfășurări la scară largă, având un sprijin puternic din partea structurilor și politicilor, cercetării și dezvoltării, și reducerea costurilor.

Blockchain-urile sunt bine adaptate pentru tokenizarea, comercializarea și retragerea creditelor de carbon voluntare. Totuși, creditele de carbon tokenizate sunt un corp heterogen de tokeni pe blockchain, ceea ce împiedică unele obiective cheie ale industriei. Oferim o expunere detaliată a stării actuale a creditelor de carbon tokenizate și a ecosistemului bazat pe blockchain, cu scopul de a clarifica impedimentele actuale pentru interoperabilitatea token-urilor și comercianții cu lichiditate ridicată.

Diferite aditive pot captura dioxidul de carbon (CO2) în timpul torrefacției biomasei. Biochar și hidrochar pot potențial sechestra CO2. O revizuire comparativă a sechestrării CO2 prin biochar și hidrochar și relația sa cu creditele de carbon este inadecvată. Această cercetare își propune să exploreze sechestrarea CO2 în timpul torrefacției biomasei și carbonizării hidrotermale (HTC) cu aditivi (hidroxid de magneziu: Mg(OH)2 și oxid de calciu: CaO), să efectueze o analiză comparativă a sechestrării CO2 prin biochar și hidrochar, să analizeze creșterea energetică în ambele, și să determine perspectivele asupra creditelor de carbon și drepturilor de carbon legate de aceste procese.

Lucrarea analizează impactul agriculturii asupra schimbărilor climatice și rolul piețelor de carbon. Studiul sugerează că încadrarea agriculturii bazate pe carbon în principal ca oportunitate financiară limitează participarea fermierilor. Se propune o abordare care să emphasizeze co-beneficiile și stimulentele economice pentru a încuraja adoptarea acestor practici.

Raportul examinează peisajul în evoluție al piețelor de offset de carbon și rolul lor potențial în atenuarea schimbărilor climatice. Este discutată mecanica, provocările și oportunitățile asociate cu offset-urile de carbon, inclusiv cadrele de reglementare, integritatea pieței și necesitatea standardizării. Autorii subliniază importanța piețelor de carbon eficace în atingerea obiectivelor climatice globale și sugerează căi de îmbunătățire a eficienței și credibilității proiectelor de offset.

Emisiile de gaze cu efect de seră din agricultură în UE au scăzut doar ușor, ceea ce riscă atingerea obiectivelor climatice pentru 2030. Politicile actuale sunt ineficiente, ceea ce impune nevoia de noi strategii, cum ar fi integrarea emisiilor agricole în ETS-ul UE. Acest articol discută descoperirile dintr-un studiu care a evaluat cum ETS ar putea stimula reducerile emisiilor agricole. Un sistem reglementat de credite de carbon ar putea, de asemenea, încuraja fermierii să adopte practici mai sustenabile. Măsuri legale mai stricte sunt esențiale pentru a respecta angajamentele climatice ale UE.

Această lucrare examinează impactul reglementărilor de mediu asupra competitivității SUA, prezentând două perspective opuse. Perspectiva convențională susține că reglementările stricte împiedică productivitatea și conduc la scăderea exporturilor și la creșterea importurilor, în special în industriile intensive în poluare. În contrast, o perspectivă revisionistă sugerează că astfel de reglementări pot stimula inovația și îmbunătăți competitivitatea.

Această lucrare discută implicațiile economice ale alocării gratuite față de licitația alocațiilor de emisii. Deși alocațiile gratuite au scopul de a proteja firmele din UE de competiția internațională, ele promovează operarea ineficientă a plantelor. În contrast, licitația sporește transparența și competitivitatea prin încurajarea alocării optime a emisiilor de carbon.

Acest studiu explorează factorii care influențează disponibilitatea fermierilor germani de a participa la programele de humus pentru sechestrarea carbonului. Analizând datele de la 190 de fermieri utilizând Teoria Comportamentului Planificat, constatările relevă că beneficiile economice, influența colegilor și un sentiment de responsabilitate climatică conduc semnificativ la participare, în timp ce beneficiile ecologice și presiunea politică nu o fac. O barieră cheie identificată este lipsa de cunoștințe a fermierilor despre aceste programe.

Agricultura se confruntă cu provocări semnificative, inclusiv deteriorarea sănătății solului și biodiversității. Ca răspuns, Agricultura Regenerativă a câștigat atenție ca soluție, promovată atât de ONG-uri, cât și de mari companii alimentare. Această lucrare examinează ce este Agricultura Regenerativă, problemele pe care le abordează și promovarea sa în creștere. Deși multe practici, cum ar fi culturile de acoperire și aratul redus, sunt recunoscute ca benefice, eficiența lor poate varia în funcție de context. Reîntoarcerea interesului pentru Agricultura Regenerativă combină agroecologia și intensificarea sustenabilă, ceea ce poate complica discursul public.

Acest studiu explorează comerțul cu credite de carbon voluntare pe o platformă bazată pe blockchain, având ca scop reducerea intermedierii în piață. În 2021 și 2022, aproximativ 3,8 milioane de tokeni tCO2e au fost tokenizați, din care 2,8 milioane au fost distruși, lăsând 1 milion disponibil pentru achiziție. Volumul de tranzacții pe piața secundară a atins 21,2 milioane de dolari, dar lichiditatea este restricționată la câteva tipuri de token. Prețurile celor mai lichide token-uri sunt aliniate cu proiecte de carbon similare din alte piețe.

Această lucrare examinează piața de carbon a solului agricol din Marea Britanie, subliniind rolul codurilor de carbon în modelarea practicilor și participării. Prin sondaje efectuate pe 100 de fermieri și șase organizații, se constată că, deși fermierii adoptă unele practici de sănătate a solului, acest lucru nu garantează angajamentul față de piața de carbon. Există o discrepanță între așteptările fermierilor și cerințele pieței. Studiul sugerează că relaxarea regulilor codului de carbon ar putea încuraja participarea și îmbunătăți creșterea pieței, transparența și integritatea.

Pachetul climatic „Fit for 55” își propune neutralitatea climatică până în 2050, având un impact asupra sectorului forestier și al lemnului. Această evaluare analizează trei instrumente cheie: Noua Strategie Forestieră a UE pentru 2030, Directiva UE privind energia regenerabilă și Reglementarea privind utilizarea terenurilor, modificările utilizării terenului și pădurile. Descoperirile evidențiază lipsa coerenței între aceste instrumente, care prioritizează preocupările ecologice și bazinele de carbon ale pădurilor peste o abordare holistică, eșuând în a sprijini gestionarea durabilă multifuncțională a pădurilor.

Integrarea tehnologiei blockchain și a criptomonedelor în sistemele de management energetic, în special pentru comerțul cu carbon și emisiile de gaze cu efect de seră, este explorată. Platformele descentralizate, inclusiv contractele inteligente și monedele digitale specializate, sunt examinate pentru potențialul lor de a facilita tranzacțiile de energie verde și de a contribui la reducerea emisiilor de carbon. Studiul subliniază cum aceste inovații pot sprijini dezvoltarea energiei cu emisii reduse de carbon și ajuta la atingerea obiectivelor Protocolului de la Kyoto, promovând un ecosistem energetic mai sustenabil și eficient.

Atingerea emisiilor net-zero în SUA poate necesita atât eforturi de atenuare, cât și eliminarea dioxidului de carbon. Îmbunătățirea fosei de carbon terestru prin agricultura fără arat și culturile de acoperire ar putea ajuta, dar ar putea afecta producțiile agricole. Folosind un model integrat, acest studiu arată că evaluarea carbonului din sol ar putea duce la o adoptare semnificativă a acestor practici cu efecte minime asupra producției de culturi. Adoptarea unor astfel de practici ar putea crește sechestrarea carbonului fără a perturbă piețele alimentare și furajere.

Propunerea guvernului australian de a introduce o taxă pe carbon de 23 A$ pe tonă, destinată reducerii emisiilor, este evaluată folosind un model de echilibru general computabil (CGE). Simularea arată că, deși taxa reduce eficient emisiile, provoacă o contracție economică ușoară. Introducerea unei politici de compensație atenuează impacturile economice negative, dar nu afectează semnificativ reducerile emisiilor. Rezultatele evidențiază echilibrul dintre beneficiile de mediu și costurile economice.

Sistemele de credite de carbon oferă producătorilor agricol oportunitatea de a câștiga venituri suplimentare prin vânzarea creditelor de carbon excedentare. Cu toate acestea, aceste sisteme sunt încă în dezvoltare, iar beneficiile lor sunt incerte, în special în Alberta, cel mai mare emitter agricol din Canada. Deși strategii precum practica 4R și agricultura regenerativă arată promisiuni în reducerea emisiilor, fermierii rămân reticenți în a participa din cauza stimulentelor insuficiente. Pe măsură ce piața de credite de carbon se maturizează, creșterea prețurilor și accentuarea co-beneficiilor ar putea încuraja o participare mai mare. Sunt necesare mai multe cercetări pentru a evalua potențialul economic și de mediu al acestor sisteme.

Acest studiu analizează efectele impozitelor pe carbon și pe energie asupra reducerii emisiilor de CO2 din sistemul energetic din Japonia folosind un model de echilibru parțial. Descoperirile arată că ambele taxe pot atinge obiectivele de emisii cu costuri similare ale ofertei de energie. Cu toate acestea, impozitele pe carbon transferă resurse de la cărbune la gaz, iar tehnologiile pe bază de cărbune, cum ar fi IGCC, nu sunt adoptate. Având în vedere preocupările legate de securitatea energetică a Japoniei, eliminarea cărbunelui poate să nu fie ideală, iar prioritizarea cărbunelui curat și a tehnologiilor avansate este recomandată.

Tehnologia blockchain (BC), utilizată inițial pentru monede digitale, este acum explorată în diverse sectoare, inclusiv agricultura. Agricultura, un sector critic pentru sustenabilitate, beneficiază de digitalizare și avansuri în Industria 4.0, cum ar fi agricultura de precizie, IoT și Sistemele Cibernetico-Fizice. BC oferă soluții promițătoare pentru trasabilitatea în lanțurile de aprovizionare agricole (SC). Acest studiu examinează provocările și oportunitățile BC în agricultură printr-o analiză PESTELS, subliniind provocările tehnologice și de cercetare semnificative din acest domeniu în evoluție.

Credibilitatea mecanismelor de offset de carbon este amenințată de numeroase probleme legate de adevărata lor eficiență. Susținem că aceste probleme nu pot fi abordate eficient fără o îmbunătățire drastică a transparenței pe tot parcursul întregului lanț valoric al compensării carbonului, un pas crucial pentru atingerea unei reduceri reale a emisiilor de carbon.

Abordarea pan-canadiană a prețului carbonului, introdusă în octombrie 2016, impune un preț minim pe carbon care începe de la 10 CAD pe tonă în 2018, crescând până la 50 CAD până în 2022. Provinciile pot alege între un sistem bazat pe preț direct sau un sistem de comerciale cu emisii. Această lucrare examinează raționamentul din spatele plafonului de preț, impacturile sale de mediu și economice la nivel provincial și național, precum și posibilele efecte fiscale și asupra bunăstării. Deși plafonul de preț este gestionabil și oferă noi venituri, s-ar putea să nu fie suficient pentru a îndeplini obiectivele Acordului de la Paris pentru 2030.

Agricultura bazată pe carbon implică schimbarea practicilor agricole pentru a stoca carbon în sol și vegetație și a reduce emisiile de gaze cu efect de seră. Practici precum agricultura organică și agricultura regenerativă permit fermierilor să câștige credite de carbon, care pot fi vândute către entități care caută să compenseze emisiile. Totuși, adoptarea este împiedicată de provocări precum instabilitatea prețurilor, beneficiile incerte și dificultățile de monitorizare. Politicile agro-environmentale sunt necesare pentru a stimula participarea fermierilor.

O taxă pe carbon a fost introdusă în Columbia Britanică în 2008, aplicabilă tuturor combustibililor fosili, sectorul agricol primind o excepție în 2012. Analizând fluxurile comerciale și variațiile interprovinciale, nu s-au găsit efecte semnificative ale taxei pe carbon asupra comerțului agricol, în ciuda preocupărilor legate de competitivitate. Descoperirile sugerează că excepția agricolă poate să nu fie justificată, iar recomandări politice sunt oferite pentru a aborda posibilele impacturi asupra rentabilității firmelor și competitivității globale.

Acest document examinează fundațiile fizice, impacturile și strategiile de adaptare legate de schimbările climatice. Explorează sistemul climatic, inclusiv procesele atmosferice și oceanice, și analizează tendințele climatice observate și prognozate, concentrându-se pe temperatura, precipitațiile și evenimentele meteorologice extreme în România. Documentul discută efectele socio-economice ale schimbărilor climatice, metodologiile de evaluare a riscurilor climatice și strategiile de adaptare la nivel local și regional, concluzionând cu recomandări pentru gestionarea riscurilor legate de climă și promovarea rezilienței.

O revizuire a celor 30 de ani de cercetare privind taxele pe carbon identifică patru probleme cheie: implicațiile economice, opțiunile de reciclare a veniturilor, efectele distribuționale și competitivitatea în raport cu ajustările fiscale la frontieră. Literatura folosește predominant modelarea echilibrului general computabil. Preocupările cheie includ dezavantajele economice și provocările competitivității, deși au fost propuse soluții inovatoare. După Acordul de la Paris, impozitele pe carbon au devenit un instrument politic cheie pentru abordarea schimbărilor climatice, dar efectele lor asupra sărăciei și prosperității comune rămân insuficient explorate.

Sectorul Utilizării Terenurilor, Schimbărilor Utilizării Terenurilor și Pădurilor (LULUCF) joacă un rol esențial în atenuarea schimbărilor climatice prin sechestrarea carbonului. În UE, absorbția LULUCF în 2019 a reprezentat 6% din totalul emisiilor. Cu toate acestea, regulile contabile variate între statele membre creează disparități în alocarea creditelor de carbon. Practicile contabile consistente și stabile sunt esențiale pentru acțiuni climatice eficiente și atingerea obiectivelor de reducere a emisiilor ale UE.

Evaluarea politicilor climatice actuale și propuse ale UE și a Politicii Agricole Comune (PAC) relevă că sechestrarea carbonului în sol nu este suficient sprijinită ca practică agricolă prietenoasă cu clima. Politicile existente nu promovează adoptarea pe scară largă a proiectelor de carbon în sol în întreaga Europă. Este necesară o nouă abordare, care include integrarea agriculturii în Sistemul de Comerciale cu Emisii al UE (ETS), pentru a permite achiziția de offset-uri de către sectoarele reglementate. PAC ar trebui să se concentreze mai mult pe atenuarea și adaptarea la schimbările climatice, explorând în același timp surse alternative de venit pentru fermieri, deoarece nu dispune de finanțarea necesară pentru tranziția completă a agriculturii europene.

Impactul conversiei culturilor non-cerealier pe oferta și cererea de carbon agricol în provincia Gansu, China, este analizat folosind date din perioada 2000-2020. Rezultatele indică faptul că expansiunea culturilor non-cerealier a slăbit efectul de captare a carbonului al terenurilor și a crescut emisiile de carbon, conducând la o scădere a indicelui ofertei și cererii de carbon (SDIC). Trecerea de la culturile de cereale la culturile non-cerealier, în special legumele, a fost descoperită ca având un impact negativ asupra absorbției carbonului și a crescut emisiile.

Un model de echilibru general computabil este utilizat pentru a evalua impactul impozitelor pe energie asupra reducerii emisiilor de CO2 în sistemul energetic din Irlanda. Modelul arată că o taxă pe energia carbonică de 10-15 euro pe tonă ar ajuta la atingerea obiectivului național de reducere a emisiilor de 25,8% până în 2020, în principal prin schimbarea combustibililor și modificări în tiparele de consum. Taxa pe carbon este mai eficientă decât o taxă uniformă pe energie, promovând utilizarea energiei regenerabile și reducând dependența de combustibilii cu emisii ridicate.

Acest studiu analizează impactul taxei pe carbon în transport asupra sectoarelor de transport din China, economiei și bunăstării sociale folosind un model de echilibru general computabil (CGE). Rezultatele arată că o rată a taxei pe carbon de 50 RMB/tonă-CO2 reduce emisiile de CO2 cu un impact economic negativ minim. Diferitele sectoare de transport necesită rate diferite de taxare, cu transportul rutier având nevoie de o rată mai mare (60 RMB/tonă-CO2). Reciclarea veniturilor din taxa pe carbon pentru gospodării și întreprinderi ajută la atingerea unui efect de „dividend dublu slab”, promovând atât reducerile emisiilor, cât și stabilitatea economică.

Emisiile de carbon din terenurile cultivate din China au crescut cu 12,7% între 2000 și 2020, cu intensitatea emisiilor atingând un vârf în 2017. Factorii cheie includ tipurile de culturi, irigația, produsele chimice agricole și utilizarea mașinilor. Disparitățile regionale în potențialul de reducere a emisiilor au fost identificate, provincia Jiangsu având cel mai înalt potențial. Aceste descoperiri sugerează că sectorul agricol al Chinei, prin politici și tehnologii vizate, poate contribui semnificativ la atingerea obiectivelor de neutralitate a carbonului.

Reîmpădurirea în China contribuie semnificativ la sechestrarea carbonului, dar impactul său asupra eliminării CO2 prin eroziunea chimică îmbunătățită a rocilor a fost subexplorat. Acest document estimează că reîmpădurirea ar putea crește fosa de carbon națională din eroziune cu 33%, adăugând 35 de milioane de tone de CO2 anual. Aceasta reprezintă aproximativ o sase din carbonul biologic de reîmpădurire al Chinei între 2014-2018. Descoperirile subliniază importanța unor cercetări suplimentare pentru a înțelege pe deplin rolul reîmpăduririi în obiectivele climatice ale Chinei.

Acest studiu examinează rolul agriculturii în emisiile de carbon și explorează strategii pentru a îmbunătăți sechestrarea carbonului în sol ca mijloc de atenuare a schimbărilor climatice. Agricultura este responsabilă pentru 25-30% din emisiile globale de gaze cu efect de seră, iar degradarea solului în regiuni precum India exacerbează această problemă. Prin îmbunătățirea practicilor agronomice, cum ar fi aratul, rotația culturilor, managementul resturilor și utilizarea amendamentelor organice, stocurile de carbon din sol pot fi crescute, îmbunătățind sănătatea solului și capacitatea sa de a acționa ca o fose de carbon pe termen lung. Această revizuire subliniază importanța menținerii nivelurilor de carbon din sol pentru a îmbunătăți echilibrul ecosistemului și a reduce emisiile de gaze cu efect de seră.

Agricultura bazată pe carbon, combinând practici agricole, silvicultură și utilizarea terenurilor, joacă un rol cheie în strategia Europei de a captura 310 milioane de tone de CO2 anual. Deși s-a dovedit că îmbunătățește stocarea de carbon în sol, standardele și metodologiile inconsistente de raportare reprezintă provocări. Această revizuire examinează ratele de sechestrare a carbonului în culturile de bază, variind de la 0 la 5 Mg/ha/an, cu rate mai mari în rotațiile de grâu-porumb (4,96 Mg C ha−1 an−1) și grâu-orez (0,52–0,69 Mg C ha−1 an−1). De asemenea, subliniază interesul crescut pentru cercetare și necesitatea unei raportări standardizate în domeniul sechestrării carbonului.

Sistemul de Comerciale cu Emisii al UE (EU ETS) a demonstrat că a redus emisiile în țările și industriile participante de la adoptarea sa în 2005. Totuși, există mai puține dovezi cu privire la mutarea producției în afara UE pentru a evita controalele emisiilor. Studiem acest așa-numit „scurgerea de carbon” cu analiza gravitațională a fluxurilor comerciale internaționale și a intensităților de carbon ale comerțului. Utilizăm modelul gravitațional la nivel sectorial și studiul implicațiilor sale din punct de vedereempiric. Descoperirile noastre cu date noi de la OECD indică faptul că o anumită scurgere de carbon a avut loc de fapt din cauza EU ETS, rezultând într-un conținut carbonic mai mare al importurilor în UE. În același timp, arătăm că EU ETS a indus un conținut carbonic mai scăzut al exporturilor din UE. În analiza ulterioară, arătăm că scurgerea de carbon pe care o găsim a cauzat o creștere moderată a conținutului total de carbon încorporat în comerțul UE, în ciuda scăderilor din carbonul exportat.

Această lucrare examinează factorii cheie care asigură integritatea de mediu în piețele internaționale de carbon în cadrul Acordului de la Paris. Identifică patru influențe principale: contabilizarea transferurilor de unități de carbon, calitatea unităților, ambiția obiectivelor de atenuare și stimulentele pentru acțiuni viitoare. Se subliniază că contabilizarea robustă, unitățile de înaltă calitate și obiectivele ambițioase de atenuare sunt esențiale pentru a preveni riscuri precum numărarea dublă. Politicile publice sunt încurajate să adopte multiple strategii pentru a proteja reducerile globale de emisii.

Acest rezumat oferă o prezentare generală a creditelor de carbon și a rolului lor în combaterea schimbărilor climatice. Creditele de carbon stimulează reducerile emisiilor prin permiterea industriilor să își compenseze emisiile de carbon. Un credit de carbon reprezintă reducerea a 1.000 kg de CO₂. Emitere de către guverne sau organizații internaționale, aceste credite sunt comercializate pe piețele de carbon, susținând obiectivele climatice globale. Rezumatul subliniază scopul, mecanismele de comerț și importanța creditelor de carbon în stimularea unei economii cu emisii reduse de carbon.

Pentru a atinge obiectivele de emisii net-zero, țările trebuie să se bazeze pe eliminarea dioxidului de carbon (CDR) pentru a compensa emisiile de CO2 greu de eliminat. Acest studiu prezintă o evaluare a fezabilității specifice contextului pentru 14 opțiuni de CDR în Germania, luând în considerare factori tehnologici, economici, de mediu, instituționali și socio-culturali. Evaluarea identifică că opțiuni precum culturile de acoperire și restaurarea ierbii marine, deși se confruntă cu puține bariere de implementare, oferă un potențial limitat de eliminare a CO2. În schimb, opțiunile BECCS cu un potențial ridicat de eliminare se confruntă cu provocări semnificative, în special în stocarea CO2. Analiza evidențiază nevoia de un mix divers de strategii de CDR pentru a atinge obiectivele climatice ale Germaniei și oferă perspective pentru cercetări și luări de decizii viitoare în implementarea CDR.

Tehnologiile de eliminare a dioxidului de carbon (CDR) pot ajuta în restaurarea ecosistemelor și atingerea obiectivelor climatice, dar unele metode pot prezenta riscuri pentru biodiversitate. Această lucrare prezintă un cadru pentru evaluarea impacturilor asupra biodiversității ale diverselor opțiuni de CDR, prioritizând acele metode cu amenințări ecologice minime. Se constată că, în timp ce multe metode de CDR amenință biodiversitatea, abordările precum CDR regenerativ pot avea efecte pozitive. Lucrarea subliniază nevoia de o guvernanță eficace și de luări de decizii care prioritizează impacturile asupra biodiversității în cercetarea și implementarea CDR.

Tratarea drepturilor de emissie de carbon ca bunuri tranzacționabile reprezintă o mare inovație instituțională în răspunsul pieței de carbon la schimbările climatice. Nivelul emisiilor de carbon din activitățile de producție este strâns legat de ajustările politicii climatice. Prin urmare, acest articol aplică regresia cu cuantile pe bază de valuri pentru a studia impactul incertitudinii politicii climatice (CPU) asupra prețului comercianților de carbon (CTP) în cadrul Sistemului European de Comerciale cu Emisii (EU ETS). Rezultatele pe termen scurt arată un efect mixt al CPU asupra CTP. În termen mediu până la lung, există o corelație pozitivă între cele două la cuantilele ridicate ale CPU. Rezultatele sunt susținute de mecanismele teoretice ale CPU asupra CTP. CTP-ul reprezintă costul economic al emisiilor de carbon, care poate influența semnificativ nivelul emisiilor de carbon și este critic pentru atingerea neutralității carbonului. Guvernele ar trebui să se străduiască să reducă CPU și să gestioneze așteptările pieței pentru a minimiza impactul CPU asupra CTP. În plus, această lucrare poate inspira participanții la piața de carbon pentru a-i ajuta să ia decizii de investiții solide și științifice.

Rolul dual al inteligenței artificiale (IA) în emisiile de carbon a fost subiectul unei atenții sporite. Mecanismul de feedback din sistemul „IA-Carbon-Energie” conține iluminarea dezvoltării coordonate a mediului și economiei. Pe baza indicelui de conectivitate dinamică și a diagramelor de rețea, cuantificăm modul în care industria IA este legată de piața de carbon și sectorul energetic pe termen scurt și lung. Descoperirile noastre empirice sugerează că scurgerile de informație din cadrul sistemului se modifică de-a lungul timpului și pe frecvențe diferite. Componenta pe termen lung conduce scurgerea totală de informație. Atât piața de carbon, cât și sectorul energetic sunt strâns conectate cu industria IA. În special, volumul de tranzacționare al industriei IA este un principal transmitter de informații. De la lansarea GPT-4, totuși, atenția investitorilor asupra industriei IA devine din ce în ce mai importantă. Piața de carbon primește o mulțime de informații din volumul de tranzacționare al industriei IA și din atenția investitorilor asupra acestei industrii, în special începând cu anul 2023. Cu toate acestea, sectorul energetic este conectat doar slab la celelalte două piețe. Aceste descoperiri au implicații importante pentru factorii de decizie, investitori și producători.

Acest studiu analizează evoluția KlimaDAO, o organizație autonomă descentralizată (DAO) care utilizează tehnologia blockchain pentru a facilita comerțul transparent și eficient cu creditele de carbon. Lansată în august 2021, KlimaDAO își propune să accelereze adoptarea piețelor de carbon prin tokenizarea creditelor de carbon. Studiul evaluează capitalizarea de piață, prețurile token-urilor, participarea la staking, retragerile de credite de carbon și concentrarea pe piață. Descoperirile arată că, deși KlimaDAO a atins inițial un angajament semnificativ, acum se confruntă cu provocări legate de maturitatea pieței și retenția participanților. Studiul subliniază necesitatea standardizării și a cadrelor legislative pentru a îmbunătăți interoperabilitatea, transparența și legitimitatea în cadrul pieței de carbon tokenizate.

Această revizuire examinează modul în care inovațiile fintech, în special inteligența artificială (IA) și blockchain, pot transforma piețele de carbon prin îmbunătățirea transparenței, eficienței și încrederii. Piețele de carbon se confruntă cu provocări precum ineficiența, frauda și lipsa de transparență. IA poate îmbunătăți monitorizarea, raportarea și verificarea emisiilor de carbon, în timp ce blockchain oferă un sistem sigur și transparent pentru tranzacțiile cu credite de carbon. Lucrarea explorează obstacolele tehnice, operaționale și de reglementare ale integrării IA și blockchain în piețele de carbon și discută potențialul lor de a crea sisteme de comerț cu carbon mai robuste și eficiente.